De vorbă cu Emanuela Ciucan
28 mai 2024
Stăm de vorbă cu Emanuela Ciucan, actriță și regizoare a spectacolului „Cu ce, Doamne, să
mă îmbrac?”
- Ce ți se pare cel mai frumos la meseria de actor?
Meseria de actor este pentru mine echivalentă cu procesul de autocunoaștere, este bucuria lucrului în echipă și întâlnirea mereu proaspătă cu spectatorii. - Ce crezi că se va schimba în lumea artei și a spectacolului, în urma pandemiei?
Consider că situațiile de criză apropie oamenii și îi întăresc în credință. Teatrul- mărturisire va deveni o necesitate. Va oglindi mai profund și sincer universul nostru interior și va crea punți de comunicare dincolo de vorbe. - Povestește – ne o întâmplare haioasă din viața ta de artist.
Și acum râd când îmi amintesc… eram într-un turneu, într-un spațiu nou de joc și personajul meu intra în scenă după zece minute de la începerea piesei.Trebuia să apar din spatele spectatorilor. Mi-a luat ceva timp să le conving pe plasatoare să îmi permită să intru. Îmi tot spuneau că spectacolul deja a început!… - Povestește-ne o întâmplare legată de spectacolul „Cu ce, Doamne, să mă-mbrac?”
Spectacoul s-a născut dintr-un eșec pe care l-am sărbătorit împreună cu partenera de căutări, Georgeta Marin Vîlcu. În urmă cu doi ani, am avut o vizionare care nu a ieșit cum ne-am dorit.
Noi ne-am felicitat și ne-am bucurat pentru că am încercat. Doi ani mai târziu, ne-am reunit forțele și, împreună cu o echipă de oameni frumoși (Nicolae Nastasia, Lelia Marcu, Nadejda Dumitriu, Anca Cernea) am realizat un spectacol care ne reprezintă. - Care este momentul din spectacol pe care îl îndrăgești cel mai tare?
Înainte de începerea spectacolului mă uit la colegii mei și știu că va fi bine. E cel mai plăcut lucru: să poți să ai încredere.
Deși îmi este greu să aleg… în spectacol, există un moment spre sfârșit, pe care îl numim „dezechilibrul”. Personajul meu se simte complet dărâmat, și totuși… fără să știe, are cel mai puternic sprijin alături. Nu vreau să spun mai mult, vă așteptăm la spectacol.
