Stăm de vorbă cu Delia Hrișcu-Badea, actrița din spectacolul „Elida”.
1.Ce ți se pare cel mai frumos la meseria de actor?
Cel mai frumos lucru, din punctul meu de vedere, este parcusul, formarea, munca, întregul proces de creație. Fiecare moment din acest proces este un exercițiu de cunoaștere și autocunoaștere. E minunată această împrietenire cu personajul, cu paternerul/partenerii de scenă, cu regizorul, cu întreaga echipă implicată, și mai ales cu tine însuți. Nu știu dacă aș schimba ceva, dar sigur aș adăuga. Mi-ar plăcea să se pună mai mult accentul pe lectură, pe dialog, pe mobilarea interioară, pe educație şi autoeducație. Nu cred în actoria frustă care pune accentul doar pe naturaleţe. E nevoie şi de o bogată experienţă interioară pentru a reuşi să mobilezi cum se cuvine naturaleţea.
2. Ce crezi că se va schimba în lumea artei și a spectacolului, în urma pandemiei?
Cred că toată această perioadă ne va ajuta să ne schimbăm perspectiva în ceea ce privește abordarea meseriei, a actului artistic. Cred că ne va ajuta să ne schimbăm felul în care ne raportăm la texte, la regizori, la spații. E momentul în care independenții sunt puși la încercare mai mult ca oricând, provocați fiind să lase alintul egocentric deoparte și să se implice cu tot ce au la îndemână. E momentul în care artiștii trebuie să se caute, să găsească punți de comunicare, să colaboreze, să se sprijine reciproc, să contruiască împreună. Pentru că la sfârşitul acestei perioade, fără colaborare, comunicare şi ajutor reciproc e posibil să rămânem mult mai puţini.
3. Povestește – ne o întâmplare haioasă din viața ta de artist.
Ar fi multe de povestit. Ce îmi vine acum în minte e momentul în care colegii de scenă, profitând de faptul că îmi lăsam pantofii în culise, să îmi odihnesc picioarele, mi i-au bătut în cuie de scenă (vă imaginaţi intrarea mea desculță). Apoi schimbarea unor bucăți de turtă dulce consumabilă, cu elemente de butaforie (e lesne de imaginat reacția actorului care a mușcat cu râvnă). Ne pândeam să ne facem farse, dar o făceam cu drag. Îmi amintesc și de comentariile copiilor din timpul spectacolelor. Nu ai cum să nu aduni amintiri când petreci mare parte din viață pe scenă, cu cea de-a doua familie, colegii.
4. Povestește-ne o întâmplare legată de spectacolul „Elida”.
Premiera. O sală plină, 300 de oameni (o reală surpriză și pentru noi numărul de bilete vândute). Un public pe care și l-ar dori orice artist. E uluitor momentul în care nu știi unde se termină respirația ta și unde începe a celor din sală.
5. Care este momentul din spectacol pe care îl îndrăgești cel mai tare?
Pe Elida o iubesc cu totul pentru că ea sunt eu. Cu totul. Elida este tot ce am adunat, ce m-a crescut ca artist, dar mai ales ca om. Elida este un test de sinceritate, este o lecție de asumare. Elida e tot ce pluteşte în aer și nu se spune prea des, sau nu se spune deloc.
